Povești din podgorie: interviuri cu viticultori din zone mai puțin cunoscute ale României

România este recunoscută pentru podgoriile sale celebre, precum Dealu Mare, Cotnari sau Murfatlar. Însă, dincolo de aceste zone consacrate, există viticultori care muncesc discret în colțuri mai puțin promovate ale țării, cultivând soiuri locale, reinventând metode tradiționale și adăugând un strop de suflet fiecărei sticle.

Am stat de vorbă cu câțiva dintre acești oameni – viticultori din zone mai puțin cunoscute, dar cu un potențial enorm. Le-am aflat poveștile, provocările și visurile. Ce a rezultat este un portret sincer al unei Românii viticole autentice, aflate departe de lumina reflectoarelor.

Cătina, județul Sălaj – vin din piatră și vis

Ioan și Maria, un cuplu trecut de 60 de ani, cultivă o vie mică pe dealurile pietroase ale Sălajului, într-o zonă unde viticultura nu e o industrie, ci o moștenire. Au moștenit vița de vie de la părinți și bunici, iar acum, cu ajutorul copiilor, încearcă să păstreze soiuri vechi, precum Feteasca Regală și Mustoasa de Măderat.

„Nu vrem să ne facem mari, vrem doar să nu se piardă ce au făcut ai noștri”, spune Ioan. Au început să vinifice în gospodărie, iar din 2022 au etichetat primele sticle. Vând local, la festivaluri mici sau în piețe, și visează la o cramă care să spună o poveste: „Vinul nostru are gust de pământ sărac și muncă multă.”

Ciuperceni, județul Gorj – renașterea unei tradiții pierdute

În sudul Olteniei, viticultura a fost cândva activă, dar a fost abandonată după colectivizare. Radu, un fost IT-ist din București, a cumpărat câteva hectare de teren în Ciuperceni, atras de poveștile bunicului care făcea vin în copilărie.

„La început, lumea se uita ciudat la mine. Cine mai face vie aici?”, povestește el. A studiat viticultură pe cont propriu, a colaborat cu consultanți și a replantat soiuri românești: Negru de Drăgășani, Novac, Crâmpoșie. Primul vin l-a scos în 2021, și de atunci participă la târguri locale. „Nu mă îmbogățesc din asta, dar vinul m-a schimbat. Mă simt parte dintr-un ciclu care merită continuat.”

Aiud, județul Alba – vinuri de munte, cu nerv

Pe versanții Apusenilor, familia Pop cultivă o vie cu altitudine neobișnuită pentru România – peste 500 de metri. „Aici vinul are alt caracter. Se face greu, dar e foarte curat”, spune Andreea, fiica viticultorilor, întoarsă din Cluj să continue tradiția.

Fac vinuri albe și rose, din Ardeleancă și Fetească Albă. Clima răcoroasă oferă vinurilor o aciditate pronunțată și o prospețime aparte. Încep să primească comenzi de la restaurante de fine dining, interesate de terroir-uri diferite. „E o bucurie să știi că cineva bea vinul tău într-un loc elegant, dar și o responsabilitate. Ne dorim să păstrăm acest echilibru între autentic și profesionist.”

Ce au în comun aceste povești

Toți acești viticultori au pornit de jos, cu puține resurse și multă determinare. Nu concurează cu marile crame, dar nici nu își propun asta. Ceea ce îi unește este dorința de a păstra ceva viu: soiuri locale, metode tradiționale, gusturi care spun o poveste despre loc și oameni.

Zonele mai puțin cunoscute ale României ascund nu doar potențial viticol, ci și valori: perseverență, respect față de natură și dragoste pentru muncă bine făcută.

Gusturi locale cu viitor

Pentru părinții care își doresc să le vorbească copiilor despre identitate și rădăcini, vinul din aceste podgorii mai puțin cunoscute poate fi un exemplu concret. E despre a construi ceva cu mâinile tale, despre a-ți păstra valorile și despre a nu renunța, chiar dacă drumul e greu.

În fiecare sticlă de vin din Cătina, Ciuperceni sau Aiud nu e doar un produs, ci o poveste vie. Iar dacă ne dorim o Românie viticolă autentică, trebuie să ascultăm și aceste voci mai tăcute, dar profunde.