Soiuri de struguri autohtoni pe cale de dispariție și cine le salvează

România are un patrimoniu viticol impresionant, dar multe dintre soiurile sale autohtone riscă să fie uitate. În goana după soiuri comerciale și randamente mari, vița de vie tradițională, adaptată perfect terroir-ului local, a fost adesea abandonată.

Totuși, în ultimii ani, crame mici, cercetători și pasionați de vin luptă pentru salvarea acestor comori genetice. Acest articol aduce în prim-plan câteva soiuri pe cale de dispariție și poveștile celor care încearcă să le redea viață – o inițiativă cu valoare istorică, agricolă și culturală.

Ce înseamnă un soi autohton și de ce contează?

Un soi de strugure autohton este unul care s-a dezvoltat în mod natural într-o anumită regiune și a fost cultivat de-a lungul mai multor generații. Aceste soiuri sunt parte din identitatea viticolă a unei țări.

Spre deosebire de soiurile internaționale (precum Merlot sau Chardonnay), soiurile românești reflectă specificul solului, al microclimei și al practicilor tradiționale. Pierderea lor înseamnă nu doar o pierdere genetică, ci și o rupere de istorie și tradiție.

Sărba, un alb rar din zona Moldovei

Sărba este un soi alb, aromatic, cultivat în special în podgoria Dealul Mare și în Huși. A fost mult timp ignorat, fiind considerat dificil de cultivat și mai puțin productiv.

Recent, câteva crame din Moldova au început să revalorifice Sărba, obținând vinuri proaspete, florale, cu aciditate plăcută. Salvarea acestui soi a venit din partea micilor producători care au mizat pe diferențiere și autenticitate, nu pe volum.

Negru de Drăgășani – un roșu aproape uitat

Acest soi roșu vechi, cultivat în zona Drăgășani, aproape că a dispărut în perioada comunistă, când soiurile productive au fost preferate. A fost redescoperit de crama Avincis, care a investit în replantare și vinificare modernă.

Negru de Drăgășani produce vinuri suple, fructate, cu taninuri fine și un caracter elegant. Este un exemplu clar că, uneori, comorile stau ascunse în trecut și au nevoie doar de o mână hotărâtă să le readucă la lumină.

Ardeleancă, un soi alb aproape necunoscut

Originar din zona Crișanei și a Ardealului, Ardeleanca este un soi alb, rustic, care produce vinuri ușoare, cu alcool scăzut și o aciditate reconfortantă. Nu a fost niciodată cultivat pe scară largă și a fost marginalizat în favoarea soiurilor vest-europene.

În prezent, câteva inițiative de microvinificație și conservare genetică din zona Miniș și Aiud încearcă să salveze acest soi prin plantări experimentale și promovare locală.

Cine salvează viile uitate?

Salvarea soiurilor autohtone vine din mai multe direcții:

• Crame boutique care aleg să se diferențieze pe piață prin raritate și autenticitate.

• Stațiuni de cercetare viticolă, cum ar fi cele de la Murfatlar, Blaj sau Odobești, care conservă material genetic în colecții ampelografice.

• Pasionați și viticultori locali, care mențin viile vechi și cultivă struguri tradiționali pe suprafețe mici.

• ONG-uri și proiecte europene de conservare a biodiversității, care oferă fonduri pentru păstrarea soiurilor locale.

Această colaborare între știință, tradiție și antreprenoriat este esențială pentru viitorul vinului românesc.

De ce merită să alegem vinuri din soiuri rare?

Pe lângă valoarea lor istorică, aceste vinuri oferă o experiență gustativă diferită. Nu sunt uniforme, nu urmează rețete internaționale, ci reflectă solul, clima și mâna omului care le-a lucrat.

Pentru părinții care vor să transmită copiilor respectul față de patrimoniul cultural, un vin dintr-un soi pe cale de dispariție poate fi un simbol concret: ceva salvat, apreciat și păstrat pentru viitor.

Gusturi rare, povești vii

Soiurile de struguri autohtoni pe cale de dispariție sunt mai mult decât plante – sunt povești. Fiecare pahar obținut din Sărba, Negru de Drăgășani sau Ardeleancă spune ceva despre rădăcini, despre alegeri grele, despre perseverență.

Sprijinind vinurile obținute din astfel de soiuri, nu cumpărăm doar un produs – ci susținem un efort de salvare a unei identități. E o lecție valoroasă despre cât de important este să ne uităm înapoi ca să putem merge înainte.